Purgatoriul. Divina Commedia

Purgatoriul, poemul ispășirii și al speranței dublate de mântuire, a doua împărăție din cele trei ale lumii creștine de dincolo, vizitată ca și Infernul sub îndrumarea poetului latin Virgiliu, este descrisă de Dante ca un munte foarte înalt, ce se înalță pe o insulă în centrul emisferei australe, completamente înconjurată de ape, la antipozii Ierusalimului aflat în centrul emisferei boreale. Așa cum însuși Virgiliu explică (Inf., XXXIV, 121-126), atunci când Lucifer a fost azvârlit din cer ca pedeapsă pentru rebeliunea sa, acesta s-a prăbușit în centrul Terrei, în partea emisferei australe, drept care toate ținuturile răscolite s-au retras în cea boreală de teama atingerii cu Vrăjmașul; astfel s-a creat genunea infernală, iar pământul dislocat a format muntele Purgatoriului ce s-a înălțat în opoziție cu Infernul. În vremea lui Dante, a doua împărăție era o creație recentă a doctrinei creștine, fiind oficial definită abia în 1274 la Conciliu de la Lyon, cfr. unor istorici ai Bisericii, precum Jacques Le Goff.